Într-o zi, Abraham Lincoln l-a întrebat pe fi-su':


"Fiule, ia spune-mi... Câte picioare are un câine, dacă-i spui picior la coadă?"

"Cinci.".....s-a repezit Lincoln jr.

"Dragul meu, dacă-i spui cozii -  picior, nu se transformă în picior. Câinele tot patru picioare are."
.....................
Sunt multe situații în care-i auzim pe alții spunând că o coadă e picior.

Și, dacă le spunem ce i-a spus Abraham fiului său... constatăm cu stupoare că... oamenii nu prea sunt încântați de iluminarea pe care am binevoit să le-o oferim.

Și, nu ne vine să credem...

Până la urmă... i-am învățat ceva. Ce-ar putea să-i deranjeze?
Există un substrat ascuns al comunicării.

Când îi spui cuiva că piciorul e picior chiar dacă el a spus că-i coadă, pentru el mesajul e altul.

"Prietene... Tu greșești și eu am dreptate."
Oameilor nu le place să le spunem că greșesc, chiar dacă suntem convinși că-i ajutam să afle adevărul.
Ai observat că aproape niciodată un om nu-l poate convinge pe altul să-și schimbe părerea (despre orice)?

De fapt... toți mai greșim, pentru că nimeni nu le știe pe toate, dar știi ce-i cel mai rău?

Oamenii care caută tot timpul motive să le arate altora că greșesc și că ei au dreptate.
Oare ce-nseamnă toate astea?
Nu trebuie să corectezi pe nimeni niciodată?
Există o zicală... "E mai bine să fii bogat decat să ai dreptate."

Și... ca să știi data viitoare ce să faci, adresează-ți întrebarea:

Vreau să-l corectez pe acest om ca să-l ajut sa învețe ceva... sau vreau să-l corectez că să-i arăt că eu știu (mai bine)?


În funcție de răspuns, vei sti ce să faci în continuare și... cum livrezi.


Apropo... Când răspunzi cu varianta 2, explorează și "de ce simți să faci lucrul ala?"


De exemplu, eu la lucru aveam rezultate mediocre, dar imi doream să fiu văzut ca un mare expert.

Nu era cea mai buna metodă.